motto: „Urăsc orice etichetă; dacă însă este una care mi-ar fi mai suportabilă este cea de ideoclast, de spărgător de idei. Cum vreau să le distrug? Ca pe ghete, însușindu-mi-le și uzându-le.” (Miguel de Unamuno)

Caroce, tăt prikolu este că numa eu sunt vinovată. Fara emfază. Prosta eu sunt vinovată. Da, asta nu merge într-o carte, are rusisme. Prikini!? Ru-sis-me… Nașpa.

Da, anyway, cherchez la femme. Chiar dacă eu amu tipa mă prikalesc, oricum adevăru’, cum se zice, gol-goluț este… Ți-nchipui, adevăr gol-goluț. D’apoi ar muri toți în fața unui adevăr gol-goluț. Unii de pudoare, alții de frică, alții din rușinea goliciunii unui monstru.

Ei, da’ eram la faza cu adevărul. Mai în scurt, adevărul gol-goluț este faptul că, într-adevăr, eu, EU, da EU, eram ființa inconvenientă în tot sistemul mondial al familiilor fericite și constipate. MDA, asta e interjecție, nu abreviere pentru MOLDOVA. Deci, mda, eu sunt vinovată. Iaca măi, ce noutate. Limbaj viciat. Limbaj cinic. Și cum dracu’ să trăiești fără cinism? Cine îmi spune? Careva acolo? Iaka fără cinism. Dap’ e insuportabil. Adică – să bei cafeaua fără să ironizezi gustul ei dulce și amar? Oh! Adică să mergi la piață și roșiile să-ți pară roșii și castraveții – castraveți. Păi, dar, fraților, nu ați știut că roșiile nu sunt roșii, iar castraveții nu sunt castraveți? Roșiile sunt, de fapt, piersice care au semințe. Dacă asta vrem să facem din ele, asta facem. Da’ cu condiția să nu ne plângem că nu mai au gust de roșii.

Da despre ce vorbesc eu aici? Taximetristul a cerut 30 de lei. De obicei, cere 25. Sau a fost un nene care a cerut 50. Ah, da, a fost unu’ negru (taxiul, nu nenea) care a cerut 60. Psft! Ce glumă. Aceeași distanță. Alți bani. Mașina face diferența. De fapt, șoferul – țăranul de șofer – face diferența. Cu o soție constipată, cu sex o dată la 3 luni, dar vrea 60 de lei pentru o călătorie. Cică ne-a rupt. Așa mai rupe și el vreo fată. Sărmanu’. Na-ți 60 de lei. Dormi bine la noapte.

P.S. Dacă luăm mereu lucrurile în serios, o să explodăm. Și nu de alta, da o să pută. Așa ca nu luați nică în serios aici. Hai să ne jucăm de-a ascunselea, de-a ascunselea.

*carte interesantă: Apărarea lui Galilei, Octavian Paler

Reclame