Motto: „Dacă ai 2 cămăși, vinde una și cumpără-ți un trandafir.” (proverb chinezesc)

Intenționam să vorbesc despre recenta anunțare de către NASA a descoperirii unei planete din afara sistemului nostru solar – Kepler 22b – asemănătoare Pământului și potențial locuibilă, dar se apropie totuși Crăciunul. Așa că, să-i dăm Crăciunului ce-i al Crăciunului.

Sărbatorile de iarnă, inclusiv Crăciunul, care se vor numi în continuare Crăciunul, și omul adult, care se va numi în continuare, Bestia, au încheiat de vreo 18 secole un contract (dacă acceptăm că sărbătorile de Crăciun înglobează și rituri pre-creștine, atunci durata contractului crește semnificativ).

Obiectul contractului constă în sprijinirea Bestiei de către Crăciun, astfel încât Bestia să devină mai bună, să creadă în minune, poveste și bucurie.

Însă Bestia nu se transformă mereu în Prinț. Se întâmplă astfel doar dacă Bestia are grijă de cei din jur, de propriul suflet (și de flori – în poveste) tot anul, până la venirea sărbătorilor salvatoare. Crăciunul își îndeplinește obligația, vine în fiecare an, fără întârziere, fără supărare, cu multă iubire. Așa că depinde doar de Bestie dacă va deveni sau nu Prinț.

Dacă Bestia nu dă dovadă de iubire și grijă tot anul, Crăciunul nu o va putea salva. Iar tot ce va obține Bestia nu va fi decât o mască de Prinț.

Am auzit undeva că nu există Moș Crăciun. Ei, baliverne. Ne place să o facem pe realiștii și înțelepții. Și poate că, la nivel rațional, avem dreptate. Dar oare cele mai fericite momente din viața noastră s-au manifestat la nivel rațional? Oare descoperirea planetei Kepler 22b e mai credibilă decât existența lui Moș Crăciun? Și, încercând să renunțăm, măcar pentru o clipă, la raționamente logice și posibile, oare cine nu ar vrea astăzi, acum, să creadă că undeva există un Moș Crăciun? Că există cineva care se gândește la noi, care ne lasă mici suprize și care poate aduce zâmbete celor triști. Dacă am lăsa magia să vină la noi, poate că ar veni. Copii fiind, până și strănutul ne părea magic. Crăciunul vine pentru a ne reaminti că putem fi copii.

Am aflat o poveste interesantă de la un prieten (o latură a magiei pentru cei mai realiști dintre noi). Cum că Moș Crăciun există, doar că el nu are timp să vină la toți și, din acest motiv, și-a găsit cât mai multe ajutoare – părinți, pitici, bunici. Cine vrea să-l ajute pe Moș Crăciun?

Am auzit prea des îndemnul: „De Crăciun, putem fi mai buni”. Niciodată nu am înțeles ce înseamnă mai buni și dacă în restul anului ni se permite să fim răi. Oamenii sunt buni. Crăciunul nu poate face Bestia mai bună, el vine doar pentru a-i aminti asta. Așa că să nu așteptăm să vină Crăciunul să ne salveze. Putem alege să fim Prinț sau Bestie încă un an. Doar după ce vom alege, doar atunci ne va putea salva Crăciunul.

P.S. Bucuria și zâmbetul sunt adevăratele daruri. Închide-ți blogul, mergeți la cel care vă este acum alături, oricine ar fi, și îmbrățișați-l. Încercați. Ca să nu mai amânăm bunătatea pentru sărbători, ca să nu mai spunem că nu e momentul potrivit, persoana potrivită, ca să știm că am încercat să ne amintim a fi copii. Crăciunul e mereu în noi.

*carte: Micul Prinț, Antoine de Saint Exupery.

Reclame