Motto: „Arborele moare în pace, cu simplitate și frumusețe. Cu frumusețe, pentru că nu trișează și nici nu face grimase, pentru că nu se teme și nu regretă nimic.” (L. Tolstoi)

Mi-ar fi plăcut să vorbesc despre moarte. Moartea în sensul ei de continuare a vieții, nu de întrerupere a ceva. Dar nu știu mai nimic despre moarte. Nu am idee dacă e femeie sau bărbat, dacă te ia sau de fapt te duce, dacă este spontană sau are un program clar stabilit, dacă te omoară sau de fapt te învie, dacă e un dar sau e un blestem. Când voi cunoaște moartea mai îndeaproape, voi scrie, neapărat voi scrie. Acum îi las pe alții să vorbească.

„..îi sfătuia pe credincioși să nu facă comedie în ceasul morții, nici să nu preschimbe în scenă de teatru patul de moarte, ci să moară simplu și natural, adăugând că mulți dintre marii sfinți au murit ca animalele: culcându-se ca să moară. Iar de aici scot că, spunându-se „a murit ca un câine”, nu se ține seama că o astfel de moarte e o moarte de sfânt. Pentru omul perfect, a muri este o simplă funcție fiziologică, ceva cam ca a dormi.” (Unamuno)

„Fă zilnic în așa fel încât să-ți meriți somnul și să-ți fie odihna creierului pregătire pentru când ți se va odihni inima. Fă să-ți meriți moartea.” (Unamuno)

„Oare de ce ne bucurăm când se naște cineva și plângem la înmormântare? O fi deoarece nu suntem persoana implicată în procesul respectiv.” (Mark Twain)

„Oamenii nu acceptă încă moartea ca făcând parte din viață. moartea reprezintă un tabu, la fel cum era sexul acum o sută de ani. Odată cu acceptarea morții, omul va începe să-și accepte și bătrânețea. Pregătiți-vă pentru moarte. Meditați. Priviți moartea în față. Aceasta este cea mai înaltă experiență pe care o poate trăi cineva. Dacă puteți privi moartea în față, veți descoperi că sunteți nemuritor. Singurul care moare este trupul. Nu ratați momentul morții. Ea vă va oferi cel mai frumos dar al vieții, darul de despărțire. Foarte puțini oameni conștientizează acest dar, căci nimeni nu este pregătit pentru acest moment. Moartea îi ia prin surprindere.” (Osho)

„Băiețelul nu voia să plece din cimitirul unde fusese îngropat bunicul său și părinții intraseră în panică. În cele din urmă a exclamat: „dar, mamă, aștept să urce la ceruri!” Da, acestui copil i se spusese că bunicul va urca la ceruri. Să ne imaginăm că băiețelul nu ar fi putut rosti aceste cuvinte. Câte comportamente pline de anxietate nu ar fi încercat să exprime dinăuntrul lui aceste întrebări! Ar fi mai bine să spunem: „Nu știu unde e bunicul, a murit, dar, potrivit credinței mele, eu mi-aș dori să fie în locul pe care îl numim rai sau cer.” (Jacques Salomé)

„Când moare un om pe care îl iubești, întâlnești cu adevărat moartea.” (Osho)

„Nu am, moarte, cu tine nimic,

Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestemă unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.” (Grigore Vieru)

Durerea face parte din evoluția noastră. Tot ce ne face mai buni își are rostul său. Mi-aș dori să integrez toate sensurile citate mai sus în trăirea vieții și a morții.

*carte: Mami, tati, mă auziți? Jacques Salome

Reclame