Motto: „Nu există decât un singur fel de a-ți sluji neamul și țara: de a lupta, pe orice cale, pentru eternitatea lor.” (Mircea Eliade)

Fără acești oameni am fi fost alții astăzi. Fără sacrificiile lor am fi vorbit poate o moldovenească-chirilică, кам аша, поате май грав кьар. Fără ei, nu l-am fi cunoscut pe Eminescu, Blaga, Stănescu, Caragiale, nu am fi trecut Prutul poate. Fără ei, cine știe ce oblosti am fi fost astăzi. Lipsa compromisurilor din partea lor au făcut posibilă Moldova de astăzi, independența, recunoașterea drept al doilea stat românesc, adoptarea tricolorului, curgerea neîntreruptă a sângelui român. Fără ei, Dodon sau Voronin ar fi fost astăzi unicii și adevărații eroi și patrioți, iar în locul lui Ștefan cel Mare, ar fi stat și astăzi statuia lui Lenin. Fără ei, astăzi statuia lui Lenin în centrul orașului nu ne-ar fi deranjat, ba chiar ne-ar fi plăcut, probabil. Fără ei, am fi mers astăzi pe str. Komsomolskaia, și nu pe strada Eminescu. Despre mulți dintre ei, se spune că li s-au înscenat accidente rutiere, atacuri de cord, fiind de fapt, uciși.

Păcat că noi, cei mai tineri, nu i-am văzut la față, nu i-am auzit vorbind, nu i-am urmărit în luptă. Grav este că astăzi devine tot mai dificil să găsești informații despre ei, poze, acțiuni, întâmplări din viața cotidiană. Tragic este că fețele lor încep să se șteargă, meritele lor încep să se uite, iar noi vom rămâne orfani de eroi și de amintire.

Aș vrea să începem a ne aduce aminte.

Nu-mi arog dreptul de a ști multe despre ei. Dar mi-ar plăcea să știu. Și nu acele plictisitoare detalii biografice (anul și luna căsătoriei, anul și luna apariției unui volum etc.) care nu compun destinul unui om mare (toată lumea se căsătorește într-un an, într-o lună, chiar și poeții, chimiștii ratați au apariții editoriale într-un an, într-o lună). Ar fi merituos să știm ce sacrificii au făcut, ce compromisuri nu au făcut, să aflăm despre ființarea lor întru ideal.

(ordinea este aleatorie)

1. ION VATAMANU

S-a născut la 1 mai 1937 în Costiceni, regiunea Cernăuți.

A fost savant, doctor în chimie, dar și poet, publicist, om politic de importanță majoră pentru renașterea națională. A publicat peste 150 de lucrări științifice în domeniul chimiei analitice. În calitate de luptător al renașterii, a făcut parte din conducerea ziarului Glasul, primul ziar de grafie latină din RM, tipărit în Letonia, cu sprijinul Societății „Dacia”. În 1990 este ales deputat în primul Parlament al RM și desemnat președinte al Comisiei Parlamentare pentru Cultură și Culte. Este semnatar al Actului de Independență.

Pentru activitatea sa literară i-a fost conferit titlul de Maestru al Literaturii.

În Chișinău există strada Ion Vatamanu, în sectorul Centru.

A decedat (există versiunea unui asasinat prin otrăvire) la 9 august 1993 la Chișinău.

2. ION DUMENIUC

S-a născut la 5 mai 1936, în Socii Noi, decedând la 3 noiembrie 1992, la Chișinău, în ziua înmormântării Doinei și a lui Ion Aldea-Teodorovici.

A fost lingvist, profesor universitar, numărându-se printre participanții la renașterea spirituală a românilor din Basarabia. A fost primul redactor-șef al revistei Limba Română. Din 1991 și până la moarte, a fost director al Departamentului de Stat al Limbilor, iar din 1992 a devenit membru al guvernului RM.

Fiind ucrainean de naționalitate, Ion Dumeniuc a fost supus unor atacuri dure, primind scrisori, telefoane și mesaje agresive, insultătoare. A refuzat să ocupe funcția de director al Institutului de Istorie a partidului. I s-a propus și funcția de șef de catedra, cu condiția să devină comunist; el, însă, a refuzat. A fost toată viața lector de rând.

În Moldova există o stradă ce-i poarte numele la Bălți și una la Chișinău.

3. ION ȘI DOINA ALDEA-TEODOROVICI

Ion – născut la 7 aprilie 1954, la Leova. Ion a moștenit dragostea față de muzică de la tatăl său, iar la 5 ani a început să studieze vioara și pianul.

Doina – născută la 15 noiembrie 1958, la Chișinău. A absolvit Facultatea de Filologie. Studiază pianul de la 6 ani.

În 1982, Doina Marin și Ion se căsătoresc, lansându-se în același an la o seară de creație a poetului Grigore Vieru. Fiind respinși de radio și televiziune, Doina și Ion încep să cutreiere cu chitara satele Moldovei. Ion a scris muzică simfonică, de cameră, cântece pentru copii, pentru filme și spectacole, muzică sacră.

Soții Teodorovici au militat deschis pentru unirea Basarabiei cu România și pentru introducerea limbii române în Moldova. Au cântat la Marea Adunare Națională. În 1992, alături de Grigore Vieru și Adrian Păunescu, au cântat în fața luptătorilor din războiul de pe Nistru pentru a le ridica moralul. Astăzi nu ne putem imagina muzica basarabeană fără Doina și Ion.

În noaptea de 19 spre 30 octombrie 1992, mașina cu care se deplasau de la București la Chișinău a intrat într-un copac. Ion și Doina au decedat. Cei doi pasageri din față au rămas în viață.

În Chișinău există o stradă care le poartă numele în sectorul Buiucani. Anul 2012 este declarat în RM anul „Ion și Doina Aldea-Teodorovici”.

4. GRIGORE VIERU

S-a născut în 1935, la 14 februarie, în satul Pererîta.

Grigore Vieru este, probabil, cel mai puternic simbol al românismului din Basarabia. Este și cea mai cunoscută și mai respectată personalitate din Moldova, fapt ce se datorează mai multor factori: studierii lui în școli, minunatele poezii pentru copii, publicarea și cântarea versurilor lui în România, neimplicarea lui în politică, jocuri, funcții, scandaluri, naturaleței și inocenței dezarmante ale omului și poetului.

Pentru prima dată în lirica basarabeană de după război apar poeme dedicate unor personalități de peste Prut („Tudor Arghezi”, „Lucian Blaga”, „Brâncuși”, „Marin Sorescu”). În 1970, apare vestitul „Abecedar”, la care au muncit Grigore Vieru, Spiridon Vangheli și pictorul Igor Vieru. În 1978, Editura Junimea din Iași publică volumul „Steaua de vineri”, prefațată de Nichita Stănescu.

Un adevărat succes a reprezentat filmul pentru copii Maria Mirabela, din 1982, regizat de Ion Popescu Gopo, cu muzica compusă de Eugen Doga, iar autorul textelor pentru cântece fiind Grigore Vieru.

Grigore Vieru a devenit Membru de Onoare al Academiei Române în 1990 și membru corespondent în 1993.

În 1988, în Literatura și Arta, a apărut primul text poetic postbelic tipărit în Basarabia cu grafie latină, semnat de Grigore Vieru. În același an, i se acordă cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen.

Fraza rostită de el pentru a explica epitaful pe care și l-a pregătit pentru sine spune despre om și poet cu desăvârșire despre profunzimea, naturalețea și sinceritatea lui Grigore Vieru: „A fi simplu nu este o treabă ușoară. A fi simplu înseamnă să mori câte puțin în fiecare zi, în numele celor mulți, până când te preschimbi în iarbă. Iar mai simplu ca iarba ce poate fi?”

Pe 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident rutier. A încetat din viaţă la 18 ianuarie. A fost decorat post-mortem cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Cruce.

5. NICOLAE COSTIN

S-a născut la 7 aprilie 1936, în satul Peciște, Rezina.

Din fericire, despre Nicolae Costin, putem afirma că nu a fost uitat definitiv, meritele sale în calitate de primar și de lider incontestabil al mișcării de eliberare națională fiind recunoscute și, poate, mai bine cunoscute.

A fost absolvent al facultății de istorie, a debutat ca învățător în satul natal, ajungând profesor doctor la USM, autor al peste 35 de publicații științifice. În 1990, este ales deputat în primul Parlament. A fost coautor al Declarației de Independență.

Între 1990-1994, a fost primar al orașului Chișinău. Datorită lui Nicolae Costin, străzile municipiului Chişinău au fost botezate cu nume cu caracter național (Traian, Ştefan cel Mare, Eminescu, Creangă, Mitropolitul Bănulescu-Bodoni, Străzile Bucureşti, Calea Ieşilor etc.). În timpul mandatului său, au fost deschise câteva licee românești („Mircea Eliade”, „Gheorghe Asachi”, „Danti Alighieri”), bibliotecile publice „Onisifor Ghibu” și „Transilvania”. Limba română a revenit în administrația locală, au fost redeschise bisericile din Chișinău, inclusiv Catedrala „Nașterea Domnului”, au fost instalate mai multe busturi pe Aleea Clasicilor, a revenit la locul inițial de amplasare monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Primarul a stabilit legături de colaborare cu principalele orașe din România.

Despre Nicolae Costin se spune că avea o forță de decizie și un curaj extraordinar. Fostul lui șofer, îmbolnăvit și el de leucemie în aceeași perioadă, își amintește cum primarul reușea să calmeze manifestanții, cum se ținea de cuvânt și cum își ducea până la capăt deciziile asumate. El mai spune că, simțindu-se amenințați, adesea schimbau traseul anunțat oficial și schimbau numerele de înmatriculare a mașinii.

A decedat în urma unor suferințe groaznice, la 16 februarie 1995. Este tot mai susținută versiunea potrivit căreia Nicolae Costin ar fi fost intoxicat cu cesiu radioactiv.

Există o stradă în Chișinău care îi poartă numele, dar și una în Iași.

6. GHEORGHE GHIMPU

S-a născut la 26 iulie, 1937, în Colonița.

A absolvit facultatea de Fizică și Matematică, urmând și studii doctorale la Moscova.

Prima „represiune” resimțită de Ghimpu a fost în perioada în care lucra la Comitetul Central al Comsomolului, din cauza că el a pregătit un raport statistic real pentru RM, în care se indicau corect numărul grădinițelor și școlilor naționale (adică insuficient). A fost concediat și nimeni nu voia să-l angajeze.

Gheorghe Ghimpu a fost deținut politic în perioada sovietică pentru convingerile sale naționale românești și pentru participarea la fondarea Frontului Național-Patriotic din Basarabia și Nordul Bucovinei. FNP a fost înființat în ilegalitate după război și avea drept scop ieșirea R.S.S.M. din componența URSS, unirea cu România, schimbarea drapelului în tricolor, organizarea alegerilor libere pentru organele de conducere ale statului, oficializarea limbii române. La 13 iulie 1972, a fost condamnat la 6 ani în GULAG, fiindu-i interzisă orice fel de activitate pedagogică după eliberare.

A fost unul dintre fondatorii mişcării de eliberare, membru al Comitetului Executiv al Frontului Popular din RM şi deputat în primul parlament.

Gheorghe Ghimpu rămâne în memorie ca fiind cel care a arborat tricolorul. La 27 aprilie 1990, ziua aprobării tricolorului, el a fost cel care a dat jos drapelul sovietic și a arborat simbolul național pe clădirea parlamentului.

La 27 octombrie 2000, Gheorghe Ghimpu suferă un accident rutier și 13 noiembrie încetează din viață.

În Chișinău există o stradă Gheorghe Ghimpu.

7. LIDIA ISTRATI

S-a născut la 22 iunie, 1941, în satul Sofia, Bălți.

A absolvit Institutul Agricol din Chișinău, luându-și doctoratul în domeniul biochimiei și fiziologiei plantelor. A fost director la Muzeul Republican de Literatură „D. Cantemir” și deputat în două legislaturi, semnatară a Declarației de Independență. Adevărul și dreptatea le-a spus în calitatea sa de prozatoare (Nica, Goana după vânt, Nevinovata inimă, Tot mai departe).

Toți își aduc aminte de Lidia Istrati ca de o femeie foarte curajoasă, îndrăzneață, de neclintit în cauzele sale. Colegii o numeau „soldat în fața căruia sunt obligați să dea onorurile toți generalii”. A determinat și a susținut implicarea femeilor în viața socială și politică ca președintă a Ligii Creștin-Democrate a Femeilor din Moldova. Se spune că atunci când urma să fie votată Legea lustrației și nu s-au acumulat voturile necesare, Lidia Istrati s-a ridicat, a arătat cu mâna către cei care au votat împotrivă și a spus: „Uitați-vă, aceștia-s!”, adică ei sunt colaboratorii cu KGB-ul, cei care nu au votat legea.

La 25 aprilie 1997, Lidia Istrati a decedat de cancer.

Există în Chișinău o stradă cu numele Lidia Istrati.

8. MIHAI DOLGAN

S-a născut la 14 martie 1942, în satul Vladimirești, Sângerei.

La 5 ani a fost deportat cu familia în Siberia.

Mihai Dolgan a fost compozitor, interpret, fondator și conducător artistic al formației „Noroc” și al Ansamblului vocal-instrumental „Contemporanul”. A fost promotorul unei echipe excepționale de instrumentiști și cântăreți valoroși, a compus cântece de mare popularitate, cu răsunet internațional.

În acea perioadă (1967-1970), muzica era o formă de protest, dar să cânți românește constituia o veritabilă dovadă de libertate și curaj. Membrii formației „Noroc” au avut probleme mari, fiind impuși să emigreze din Moldova. Muzica lui Dolgan era imaginea unei conștiințe libere, piesele sale erau atât de celebre, încât se spune că rușii le interpretau în original, chiar cei care nu cunoșteau limba română. „Noroc-ul” interpreta piese în orice țară, nefiind considerată doar o formație moldovenească.

Se spune că la concertul de la Dnepropetrovsk, Filarmonica a fost înconjurată de polițiști în trei rânduri și a fost scoasă armata ca să liniștească mulțimea. Evident, ulterior a urmat exilul la Tambov și ansamblul – interzis.

La 16 martie 2008, Mihai Dolgan a decedat.

Strada cu numele maestrului se lasă așteptată.

9. ANDREI VARTIC

S-a născut la 21 octombrie 1948, în Dănceni, Ialoveni.

Andrei Vartic a fost o personalitate complexă, un cărturar cu cunoștințe enciclopedice, fizician, scriitor, cercetător al vechilor culturi carpato-dunărene, regizor, deputat în primul parlament, unul dintre inițiatorii Mișcării Democratice din Moldova (1988), fondator și director al revistelor „Quo Vadis” și „Fără machiaj”, autor a peste 20 de cărți (unele apărute în versiune samizdat).

Andrei Vartic, unul dintre fruntașii mișcării de eliberare națională, a fost membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, al Uniunii Scriitorilor din România, al UNITEM. Deține Premiul de Excelență al Asociației Române pentru Patrimoniu, Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova, Medalia Meritul Civic, Medalia Mihai Eminescu.

Chiar în anii de studenție este urmărit și anchetat de KGB pentru „vederi apolitice și credința în Dumnezeu”, precum și pentru organizarea unor manifestări considerate „proromânești, antisovietice și antitotalitariste”. Drept urmare, după absolvirea facultății nu este angajat nicăieri timp de 7 ani. În această perioadă este reținut de numeroase ori – la Moscova, Vilinius, Riga, Leningrad, iar la Chișinău este internat cu forța la spitalul de psihiatrie (1972). Lucrează ca zidar în Siberia.

Creează în „underground” Teatrul Poetic, care va deveni unul dintre centrele mișcării de eliberare națională din Basarabia. La 27 mai 1988, propune crearea Frontului Popular; organizează și conduce adunarea de întemeiere a FPM. Este membru activ al Cenaclului Mateevici și al FPM. Este ales deputat în primul parlament.

S-a stins din viață la 2 iunie 2009.

Nu există nicio stradă în memoria lui Andrei Vartic.

10. NICOLAE SULAC

S-a născut la 9 septembrie, 1936, în satul Sadâc, Cahul.

Nicolae Sulac a ținut vie muzica românească în timpuri destul de grele pentru cultura națională, reușind să câștige respect pentru folclorul național în afara teritoriului RM.

Nicolae Sulac și orchestra „Lăutarii” au reînviat spiritul folclorului românesc. El a interpretat piese exclusiv în limba română, fiind singurul artist de muzică populară din Moldova care a fost înscris în Marea Enciclopedie Sovietică.

Este artist al poporului, laureat al Premiului de Stat, cavaler al Ordinului Republicii. A evoluat în Capela Corala Academică Doina și orchestrele de muzică populară Folclor, Mugurel, Fluieraș, Lăutarii.

Cântecul maestrului Nicolae Sulac va rămâne reper multe generații de acum încolo.

A decedat la 8 aprilie 2003.

În Chișinău există o stradă Nicolae Sulac (la Ciocana).

Mulți alții nu sunt în „listă”. Va mai urma una, sper că și cu ajutorul vostru. Din păcate, nu știm prea multe despre ei, amintiri de viață, momente ce le-au definit caracterul, talentul și curajul. Și, din păcate, cei care mai cunosc se duc și ei, încet-încet.

Înainte de această zi a „marii eliberări”, le mulțumesc lor pentru că n-au permis să fim eliberați până la capăt, până la inexistență.

P.S. „Nu aștepți viitorul cum aștepți un tren. Viitorul, îl faci” (G. Bernanos)

*carte: poezia lui Grigore Vieru.

Reclame