(2 mottouri deoarece articolul are 2 dedicații)

Motto1: „Tu, care n-ai văzut lampa, cu lampă ce-ai să vezi?” Saadi

Motto2: „Era ca un cocoș care credea că soarele s-a înălțat ca să-l audă pe el cum cucurigește” (George Eliot)

Știu – titlul sună tare deștept. Asta nu eu. E pentru că vreau să atrag atenția. Poate o să mă observe și pe mine. Poate o să mă cheme la următorul ritual de sacrificare ca să intru în lista celor mai importanți-oameni-de-azi-înainte.

În primul rând, numai numele lui cât face într-un titlu. Articolul devine instantaneu (greu cuvânt!) la modă și poate, tot admirându-se în oglinda googlească, mă va găsi, ca pe Cenușăreasa (sau poate ca pe Alba-ca-Zăpada?).

În al doilea rând, el a spus cuiva care a promis să nu spună la nimeni, totuși a spus unora și așa au aflat toți că… citește Liiceanu și Pleșu. Aoleu! În mașină îi poartă. Și atunci m-am gândit că sigur trebuie să-i aibă, dacă nu în mașină, atunci la WC, pe Marin și Emil. Sau pe Emil și Marin. Iar ei îl vor aduce, cu siguranță, pe blogul meu. Și atunci, ah ce viață, ah ce trai!

Am mai înțeles că lui Știți-voi-cine nu-i place să i se aducă aminte despre unele, altele, despre raidere, judecători, nichifori, voronini, hoteluri-cumpărate-pe-nimic, petromuri, contrabandă-legală, pașapoarte cu nume false, ei, și alte fleacuri care, de fapt, noi știm cu toții, se mai fac și s-au făcut. În plus, cei care zâmbesc frumos 2 ore și te invită la discotecă nu pot fi măgari, nu? Nici curvele nu spun că se culcă cu măgari.

Ei dar ce știu eu? Eu nu-s, cum se numește, formator de opinie. Sau mâncător de opinie? Am uitat.

Emil cu Marin au spus totul așa de bine, că eu nici nu mai știu ce-aș putea adăuga, așa că mă alătur cuvintelor celor doi.

Acum am înțeles de ce împărații romani ofereau pâine și circ – lumea începe să uite ceva și să înghită altceva. Iar Nero devine brusc Mesia. Asta da PR sau cum s-o numi.

Dacă Știți-voi-cine o să afle de mine, eu o să-i rostesc pasaje din Gabriel și Andrei. O să-i spun că ce am scris nu-mi aparține, și, după cum spunea bătrânul Umberto, nimic nou sub soare. Poate o să mă ierte.

Cât despre cei care îl aplaudă pe Nero dând foc orașului, pot spune un singur lucru (în afară de dezamăgire, indignare, plictiseală și restul mofturilor ce lipsesc acestei ere moldave): Vedeți că Nero a dat foc întregului oraș, asta după ce și-a ucis mama, soția, numeroase rude și, sunt convinsă, aproape toți lingăii, până n-a mai rămas nimeni în jurul lui.

Am mai citit undeva că Știți-voi-cine să enervează mai tare dacă nu scrii, decât dacă critici. Data viitoare n-am să scriu. Amu am vrut doar să mă bag în seamă.

P.S. „Numai ca să rămână în amintirea posterității, Erostrat a dat foc templului Dianei din Efes și, din păcate, posteritatea l-a făcut celebru amintindu-și de prostia sa. Nimic nou sub soare, poți deveni celebru și făcând-o pe prostul satului…”

P.P.S. Apropo, dacă-l vezi pe autorul celui de-al doilea motto, nu i te adresa cu Ghiță, spune-i Maria. Sau Ana. Întreabă secretara de ce.

Reclame