Motto (fără nicio legătură cu textul): „Dacă voi avea vreodată copii, le voi pune pe perete portretul procuratorului Iudeii, Pilat din Pont, pentru ca pruncii să crească în curățenie.” (V. Erofeev)

Salut. M-a pișcat un țânțar. Pentru ca nu ar fi putut sa mă piște în cameră, că am pus aparatul în priză, ală roșu cu 7 grile, înseamnă că mi-a violat sângele în mașină. La vamă, cred. Precis, la vamă. Jos alianța.

M-am pișat azi. Dar numai de două ori. Apa se adună, chiuveta se înfundă. Am uitat să-mi spăl dinții. Dumnezeu s-a supărat. Am băut bere – dimineața. Diavolul a jubilat.

Aș pune poze – de la balcon, din balcon, spre balcon. Dar lenea mea e mai mare decât obiectivul acestui articol. Așa că imaginați-vă: 2 scaune galbene sub care scrie „m-am cazat. E paradisiac.”, apoi o grădină verde și prăpădită cu remarca „ne relaxăm. Binemeritat.”, apoi o poză cu staropramen și comentariul „asta nu e berea mea. desigur.”

Ce? Nu vă interesează? Nici pe mine.

Citeam Cioran și mă gândeam: oare ce-ar fi fost el să ne povestească nu frământările și revoltele sale, ci aeroportul pe care a decolat, hotelul în care s-a cazat, salata pe care a înghițit-o și care avea prea mult oregano. Mare păcat!

Mai în scurt, eu știu că nu vă interesează, dar pe mine nu mă interesează că pe voi nu vă interesează, așa că vă anunț: când aterizez o să vă anunț. Câte repetiții! Eh, dar sacrificăm limbajul și arta de dragul informațiilor. Jos arta! Jos băsescu! Din cauza lui avem o națiune de tâmpiți. Că nu ne-a pus la timpul potrivit la spălat podele și la curățat clanțe. De asta ne place ponta – munca nu înnobilează românul, banii – da.

Politica asta. Din cauza ei, era să uit să vă spun că am tușit azi și mă chinuie întrebarea metafizică de la ce oare.

Aș pune și poze cu mâncare: conserva de pește cu fasole încălzite la ceaun, dar nu vreau să eclipsez crevetele și rechinii de pe facebook și bloguri.

Vă pup și tare mi-e dor. Și ce bine te-ai tuns, Amalia! (ar fi bine să inventăm niște fraze standard care să fie emise prin apăsarea unui buton să ne mai scutească de eforturi cognitive. și așa suntem prea chinuiți filozofic.)

P.S. la mulți ani apocaliptici.

P.P.S. Am uitat să vă spun că mirific e tavanul: alb ca spuma laptelui și pur ca inocența minunaților pescăruși care se lasă purtați de vântul plin de avânt erotic spre nourașii tandri ca pana corbului. Ah, nu, am greșit, cu pana corbului era în altă parte.

eu tot

Reclame