Poezie fără poezie
(profesorului Irimia care mi-a zis să mă las de scris, că nu știu a scrie poezie. Și avea dreptate.)
Am vrut să pictez singurătatea
Și-am luat pensula.
Dar ea nu știa ce-i aia
Ea stă laolaltă cu alte pensule, cu
acuarela, cu șevaletul.
Am luat-o și-am lăsat-o singură, să învețe.
Data viitoare să știe a picta.
Și-am luat atunci cuvântul
Să vorbesc singurătatea.
Dar nici el nu știa ce-i aia
El stă deopotrivă cu alte cuvinte, cu
poezia, cu iubirea.
Ar trebui să iau fiecare cuvânt, în parte,
și să-l las singur, să învețe.
Data viitoare să știe a vorbi.
