Am venit. Am văzut. Am pierdut.

Am pierdut un om. Dar nu-i asta cel mai trist. Oamenii se duc. Dar nu se pierd.

Cel mai trist e dacă la întrebarea: Ce-am câștigat? am tace mâlc, neștiind să răspundem.

Sau am răspunde într-o limbă de lemn, atât de dragă politicienilor și, mai nou, scriitorilor.

Dar e toamnă. Așa e toamna. Cu pierderi. Dar nu-i nimic, vine iarna. Și poate atunci, poate atunci vom pune și lemnul pe foc. Lemnul din limbă.

Reclame