564202_281115585333056_680688960_n

Motto: „Chiar vântul răsfoiește uneori cartea, boule!” (Grigore Vieru)

Salonul de Carte pentru Copii și Tineret (18 – 21 aprilie, CIE Moldexpo) din acest an este dedicat lui Spiridon Vangheli. Se îmbulzeau copiii să ia un autograf de la domnia sa, înduioșător și îmbucurător în același timp.

Câteva informații scurte despre carte și cititori:

În medie, în România se cumpără anual 1 carte/locuitor (ultimele studii arată 2 cărți/locuitor), în timp ce în Polonia sau Ungaria, media este de 8-10 cărți/locuitor. Piața de carte este evaluată undeva la 60 de milioane de euro, fără  proiectele de chioșc și manuale.

Ungaria are o piață de cel puțin 3 ori mai mare, iar cea din Italia se ridică la aproximativ 1 miliard de euro. Vânzările de carte din Germania ajung la 7-10 miliarde de euro.

Ungaria, cu 10 milioane de locuitori, tipărește cărți de 350 de milioane de euro, adică de patru ori mai mult decât România, ce are o populație de 2 ori mai mare.

Piața de carte din Moldova este o mare necunoscută, deoarece nu există o centralizare și actualizare a cifrelor pieței, lipsind cu desăvârșire orice fel de cercetări de piață și planuri de dezvoltare la nivel național. Se estimează, totuși, că piața de carte din Moldova este de 5-7 milioane de euro, ce echivalează cu rulajul unei edituri mari din România.

În lipsa unor programe coerente la nivel național de formare a cititorilor începând cu vârsta școlară, 60% din elevi citesc numai manuale școlare (cifrele sunt pentru România, în Moldova lucrurile stau mult mai prost).

În Franța, de exemplu, se publică peste 14 000 de titluri anual pentru preșcolari, școlari și liceeni, adică mai mult decât toate titlurile românești apărute într-un an. Ministerul Educației din Franța, Centrul Național al Cărții, Biblioteca Națională și cele peste 3 000 de biblioteci franceze au programe pentru susținerea permanentă a publicului de carte. De asemenea, există o comisie specializată care face o selecție a titlurilor cumpărate pentru tineri. În Moldova, bibliotecile nu au bani de achiziții (mai puțin de 1% din bugetul local este destinat achizițiilor de carte; în municipiul Chișinău se aloca 0,2%) și, atunci când îi au, cărțile se cumpără pentru interesele cuiva.

Sistemul de difuzare a cărții este distrus în totalitate. Statul a privatizat librăriile existente, fără a se asigura că ele își vor păstra destinația inițială. Majoritatea au devenit magazine alimentare. Există orașe mici și sate care nu au nicio librărie.

Cele câteva edituri din Moldova supraviețuiesc cu greu lipsei celor care citesc de bunăvoie și nesiliți de nimeni. Se cumpără manualele și cartea didactică, însă Regulamentul de editare a manualelor este deficitar și vine, în majoritatea cazurilor, în interesul unor anumite edituri privilegiate sau asociate partidelor de la guvernare.

Dacă nu vom adopta o politică eficientă și coerentă pentru stimularea lecturii de la cele mai fragede vârste, dacă vom continua să distrugem de pe băncile școlii plăcerea de lectură, analfabetismul va deveni un fenomen social de masă.

Dacă nu vom înțelege, în calitate de părinți, profesori și guvernanți , că cititul creează adulți liberi, responsabili, educați, toleranți, implicați, imposibil de îndobitocit și înregimentat, atunci nu avem nicio șansă ca țară.

P.S. Anual, moldovenii consumă 250 de milioane de sticle de bere, 30 de milioane de sticle de vodcă și 30 de milioane de sticle de vin.  Și CAM 1 MILION DE CĂRȚI. Oare dacă am lipi cu o bandă adezivă o carte de o sticlă de vodcă și am organiza promoții de genul: „Cumperi o carte și primești 100 g gratuit”, am reuși să creștem numărul cititorilor moldoveni?

afis_2013

Reclame