4deportari

Noapte. Copilul doarme. Stăm și îl privim, cum respiră un întreg viitor neprevăzut, al lui. Mâine vom merge iarăși la lucru, în mersul nostru. Într-un alt mâine ne vom odihni, cu odihna noastră.

Bătăi la geam. Intră oameni, necunoscuți, reci, neoameni. Ne scot din casă. În mijlocul nopții. Copilul țipă. El – tati – într-un tren. Eu – mami și cu puiul – în alt tren. Tren de vite. Foame, sete, moarte. Pește sărat.  Copii morți aruncați din tren. N-avem timp. Frig, foame, moarte.

De ce?

Tren cu muncitori români care au fugit din România, de sub jugul boierilor, ca să vină în raiul sovietic. Ieșiți-le în cale cu flori!

Mâine sărbătorim. Bem. Mâncăm. Victoria în marele război pentru apărarea patriei. O patrie care și-a ucis oamenii din ea și care a distrus oamenii din alte patrii. Copii noștri mâine sărbătoresc în cinstea copiilor lor, ai celor care ne-au bătut la geam. Ne-au scos din case. Ne-au urcat în trenuri. Ne-au servit cu moarte.

E ca și cum, odată coborâți în Siberia, le-am fi pupat mâna și am fi fluturat un balon.

Vă așteptăm la paradă! Cu Kobzon și Leșcenko! Căci Maria și Ion au rămas în tren. Cu panglica celui care ne-a urcat în tren. Să-l cinstim cum se cuvine. Am uitat moartea noastră. Trăiască criminalul!

***

„Dormi liniștit, puiule… A fost un vis.”

9 mai chisinau concert

Reclame