how-to-avoid-traffic-jams-35319_2

Prima mea bicicletă a fost un Șkolnic. Albastră – bicicleta întregii uniuni sovietice. Care nici nu era a mea, era a cuiva care o moștenise de la altcineva. Eram tare mândră ca pot să merg 3 metri fără să cad jos. Încă și mai mândră eram ca tata era mândru.

După, tata mi-a cumpărat o Desna. Vișinie – visul de bicicletă a întregii uniuni sovietice. N-am reușit decât să o mângâi tandru în seara aia. Am lăsat-o în „parcare” la bunica în curte cu imagini sigure și fantastice ale călătoriilor mele cu ea. Dimineața nu mai era. Cineva a luat-o. Noaptea. Alt vis sovietic. Să iei ca să ai.

Am plâns. Tare mult.

După n-am mai avut bicicletă „personală”.

Acum am. Prima ieșire în oraș – 2 șoferi m-au claxonat, „prosta tak”. Altul m-a depășit, mi-a tăiat fața și s-a oprit brusc. Moldovenii din mașină au râs copios. Peste câteva clipe o mașină de poliție care mergea în spatele meu a pornit girofarul. Eu clar că m-am oprit, trăgând pe dreapta, ca un bun cetățean. Polițiștii au trecut pe lângă, au deschis geamurile și au râs și ei pe moldovenește. Desigur, călătoria mea a fost însoțită și de privirile constante ale frumoșilor cetățeni înmiresmați până la putoare cu veșnicia de la sat.

Sincer vorbind, voiam să ajung acasă mai repede. Și eram furioasă pe acest deznodământ.

Un prieten mi-a povestit că odată mergea cu mașina și în fața lui un biciclist voia să vireze. El s-a oprit ca să-i cedeze trecerea și șoferul din altă mașină, din spatele lui, vreuna neagră și lungă, a deschis geamul și a strigat: „Și șăzi?”. Prietenul meu i-a arătat cu mâna spre biciclist. Șoferul celălalt i-a strigat foarte simplu: „Calcă-l nahui!”

Nu știu de ce există ciudata idee că bicicliștii încurcă în trafic și că, în genere, ei îs foarte-foarte incomozi. E uimitor că lexusul ăla cu volanul mai mare decât șoferița nu încurcă. Că spațiul ocupat, poluarea și incapacitatea șoferului de a merge la volan sunt probleme minore pe lângă bicicliștii ăștia.

Iată că duminică, la ora 17.00, cele „3 fete cucuiete” organizează acest eveniment care mi se pare extraordinar pentru Chișinău.

Eu îndemn toate fetele cărora din când în când le place să dea din picioare cu încăpățânare (da, da toate sensurile avute în vedere) să dea o șansă șoferului moldovean. El merită să înțeleagă că secolul al 17-lea demult s-a încheiat, că o femeie pe bicicletă poate fi frumoasă, sexy, curajoasă, oricum vreți, dar în niciun caz nu este „de râs”.

Mai ales „mujicul” moldovean merită să înțeleagă că femeile sunt, la urma urmei, oameni.

Dragi șoferi, davaite jyti drujna!

P.S. M-a întrebat cineva care e scopul evenimentului. I-am zis că e uitatul la craci dezgoliți.

Dar dacă e să fim serioși, dar foarte serioși, că ăsta e hobby-ul nostru național suprem, scopul evenimentului este unul foarte simplu: de a merge pe bicicletă. Ca și cum ai fi o componentă firească a traficului. De fapt, un beneficiu pentru trafic. Din 24 de mii de motive.

6a00e55315ea9088330115710a3265970c-320wi

Reclame