Motto: „Nu există imperiu pentru care să se merite să distrugi păpușa unui copil. Nu există ideal care să merite să-i sacrifici un trenuleț mecanic.” (F. Pessoa)

Noi știm cum e să fii agresat, iar agresorul să aibă atitudinea de „am dreptul”. Ca baba de la chioșc care îmi zice că dacă am chef să vorbesc românește, să mă car în România, că aici nu se vorbește românește, pentru că aici e Rosiiskaia Federația. Of, Moldova, zice baba singură.

Cu rușii e totul foarte simplu. Ei oricum te calcă în picioare, fie că ești ospitalier, fie că ești sălbatic.

Iarna oricum vine peste tine, fie că îi arăți cu pumnul la intrarea în bârlog, fie că bocești sub cearșafuri. Tot ce trebuie, de fapt, să faci e sa pui mâna binișor și să strângi omătul. Eventual, poți să chemi un vecin în ajutor… Sau poți să-i chemi doar la băut. Că cu iarna nu te pui, ce să te obosești degeaba.

Nouă ne este foarte frică de escaladarea conflictului. Decât să ne fie mereu frică și să stăm mereu profund îngrijorați, mai bine am lua o lopată și am ajuta un vecin peste care a dat o iarnă tare grea. Dar noi nu prea îi dăm cu lopata, mai mult cu oglinda și covoarele roșii. La lucru în loc să lucrăm, ne pieptănăm și ne îmbrăcăm frumos. Și ne ridicăm de pe scaun numai când propriile funduri încep să ardă.

Dragii mei frați ucraineni întru libertate și demnitate, vedeți că aici la noi încă nu e momentul potrivit să gândim și înca nici nu ne-am decis dacă suntem cu voi sau împotriva voastră. Noi ne temem așa tare de iarnă, că lingem zăpada. Voi să nu vă apucați de lins. Căci iarna nu pleacă în felul ăsta. Voi țineți-o tot așa, că vă stă bine cu lopata în timpul iernii.

(în contextul că nu e încă totul pierdut) Băbuța care vinde lalele, crescute la ea în grădină, azi la 7.40 dimineața citea. O carte. Din picioare.

IMG_8816

Reclame