s_4

Singapore este una dintre cele mai performante țări conform testelor PISA, a raportului McKinsey și a altor studii cu privire la calitatea educației. Recent am fost, am văzut, am înțeles de ce. Deși sîntem foarte diferiți ca temperament și structură, avem multe elemente comune și am putea prelua unele practici.

Nivel guvernamental

În 1965, cînd Singapore a obținut independența, s-a trezit fără un sistem militar, fără un sistem educațional și cu 3 popoare (chinezii, indienii și malaiezienii), care se luptau între ele din cauza celor 3 religii mari pe care le au. Noul lider, educat în Marea Britanie, a reformat în totalitate sistemul de învățămînt și a adus fonduri de investiții. Întreaga clasă politică și aproape orice om din Singapore știe cît de importantă este educația. De aceea, educația beneficiază de sprijin financiar și politic extrem de mare.

Guvernul a introdus ca limbă oficială și de studiu limba engleză și a garantat libertatea religioasă (în Singapore există o stradă pe care se află 4 lăcașuri religioase unul lîngă altul – un templu budist, o biserică catolică, un templu hindus și o moschee). A acceptat societatea aceste reforme cu brațele deschise? Nu. Au existat revolte, oamenii se omorau pe stradă, dar liderii au reușit să continue schimbările și să creeze o comunitate pașnică și bine educată.

În 1969, Singapore a preluat sistemul de învățămînt Cambridge. Pînă astăzi, testele la examenele finale sunt verificate și evaluate la Cambridge. Desigur, sistemul este adaptat culturii lor și nevoilor specifice, în plus abordarea din clasele primare s-a individualizat și s-a îmbunătățit atît de mult, încît multe națiuni preiau acest model.

Nivel ministerial

Guvernul investește în educație, bugetul educației pentru 2012 fiind de 10,6 miliarde de dolari, adică doar 3,1% din PIB, dar însumînd 20% din cheltuielile bugetare, și își antrenează profesorii foarte bine, toți cei 32.000 fiind formați și aprobați de NIE.

În colaborare cu Ministerul Educației, funcționează NIE (Institutul Național al Educației), care asigură formarea tuturor cadrelor didactice și manageriale. Pentru a putea deveni profesor e nevoie de certificatul emis de NIE, în urma studiilor (cu program complet 4 ani, 2 ani sau 1 an, în funcție de studiile anterioare), plătite de minister cu un salariu lunar echivalent cu salariul unui profesor începător (3000 SGD).

Forțele armate au frecvent cursuri de formare la NIE, de leadership, unde învață valori precum respectul, grija, integritatea și spiritul civic.

s_6

Nivel școlar

Numărul de școli este relativ mic (aprox. 350), de aceea comunicarea dintre minister și școală este foarte bună.

Cînd ministerul schimbă principiile de bază, profesorii și directorii își unesc eforturile pentru ca implementarea să fie de cea mai înaltă calitate (de exemplu, în prezent, are loc o mutație profundă în educație dinspre performanță academică spre valori).

Profesorii și-au dat seama că nu pot preda totul și au instituit o învățare bazată pe problemă, în care conținutul nu reprezintă un obiectiv în sine, ci doar un instrument de dezvoltare a unor competențe și abilități. Pentru că noi nu învățăm matematică sau engleză, ci învățăm copilul.

Numirea directorilor se face în baza unui sistem de rotație o dată la 6 ani. Fiecare profesor este obligat să meargă la cursuri de formare (100 de ore pe an, plătite) și este supus unei evaluări anuale, performanța fiind răsplătită, iar incompetența duce la eliminarea din sistem.

Ministerul Educației împreună cu cadrele didactice au ales drept motto al școlii cuvintele „Lead. Care. Inspire.”, în loc de al nostru „Note, note și iar note”. Majoritatea școlilor conțin în viziunea și misiunea instituției noțiuni ca integritate, respect, modestie, dragoste, curiozitate. Se acordă o atenție foarte mare fericirii. Toate cadrele didactice cu care am discutat mi-au zis: „Cui îi trebuie o societate de oameni informați, dacă ei sunt cu toții nefericiți?”.

s_5

Nivel parental

Părinții joacă un rol foarte important în acest sistem. Profesorii se tem de părinți, directorii se tem de părinți, ministerul se teme de părinți. Pentru că părinții cer. Merg regulat la profesori, la directori, la minister și cer. Nu, nu note. N-ați ghicit. Cer studii serioase. Cînd un profesor este trimis la formare cîteva luni, părinții intră în panică și directorul trebuie să le garanteze că profesorul ce-l va înlocui este bun sau chiar mai bun. Unele școli oferă părinților posibilitatea de a veni mai devreme și de a lua micul dejun cu copilul în cantina școlii.

Nivel comunitar

Singaporezii nu își vor denigra niciodată societatea, vecinul, politicienii. Poate între ei, nu știu. Dar în fața străinilor, niciodată. Ori de cîte ori îi întrebam despre un domeniu problematic pentru ei, nu începeau să-mi povestească ce mizerabili și proști îs cetățenii. Ei îmi spuneau: „We are improving.” („Noi avansăm, îmbunătățim acest aspect”).

Am fost vizitați de directorul și fostul director al NIE. Au venit împreună, s-au lăudat reciproc. Se ajută și se consultă constant. Am avut un șoc cultural pentru că mi-am adus aminte de elita Uniunii Scriitorilor, de cea a Academiei.

În locul atitudinii „Net celoveka, net prablem”, în Singapore este prețuit omul. Orice om este văzut ca un potențial, ca un sol pe care se poate cultiva și care poate deveni o ființă integră.

Punctualitatea aici nu este o opțiune. Ei nu își imaginează cum ai putea fi nepunctual. Datorită faptului că sunt punctuali, au organizare și planificare aproape perfecte.

***

O educație de calitate trebuie să fie susținută de resurse umane, financiare și educaționale/tehnice. Noi nu avem posibilitățile economice ale Singapore. Punct. Însă putem dezvolta capacitatea umană. Problema cea mai acută astăzi este anume calitatea predării, cu alte cuvinte calitatea cadrelor didactice. Chiar prim-ministrul singaporez a subliniat că performanța este asigurată în primul rînd de calitatea profesorilor și distribuirea eficace a resurselor, nu de mărirea cheltuielilor bugetare. Motivația se manifestă pe 4 niveluri: achiziție, remunerare, coeziune și obiectiv/sens. În lipsa, sper temporară a resurselor, trebuie să ne concentrăm pe ultimele două și să creăm o sinergie comună de înaintare spre același scop.

Elita singaporeză se gîndește și se frămîntă cum dracu’ să facă astfel încît copiii lor să fie sănătoși, fericiți și performanți. Măcar atîta de-am face și noi, să ne gîndim împreună.

s_2

s_7

s_9

S_1

Reclame