10519652_10152894076251468_6273405181465292381_n

Afle orice băiețel,
N-am cum s-o întorc:
Cînd copilul e purcel
O să crească porc.”

(Vladimir Maiakovski, din Albinuța lui Grigore Vieru)

Părinți, educați-vă!

Părinții nu se nasc părinți, ei pot deveni mai buni pentru copiii lor sau se pot complace în incapacitate. Opinia pe care prea des am auzit-o precum că „dau copilul la școală, acolo să mi-l învețe, că eu nu am cînd” – este eronată și contraproductivă. Un copil care își vede mama preocupată excesiv de trendurile de modă și tata, care se interesează doar de gadgeturi va prelua drept comportament firesc modelul acestora (există și excepții desigur, dar și acelea cauzate de disonanțe puternice). Cel mai mare pericol pentru un copil este să-și vadă părinții lipsiți de orice pasiune, antrenați într-o activitate repetitivă, inculți, neimplicați și ignoranți față de suferința sau bucuria celor din jur. Un sistem educațional nu poate deveni performant dacă există astfel de mentori toxici – părinți care nu merg la teatru, părinți care nu citesc, părinți bîrfitori al căror unic obiectiv în viață este înavuțirea, părinți care își îndeamnă copiii să-și dezvolte cariere în loc de pasiuni, părinți care își lovesc copiii pentru a determina supunerea.

Există părinți inconștienți, care nici nu-și pun problema educației, părinți pseudo-conştienți, care folosesc metode punitive pentru că le cred corecte și eficiente, părinți conștienți, dar pasivi și neinformați și părinți conștienți și implicați, care caută mecanisme concrete de aplicare a educației non-violente.

Ca să devenim doctori sau juriști sau contabili, dedicăm cel puțin 4 ani din viață studiului specializat. Pentru a deveni părinți, cîte ore din viață dedicăm învățării? Numeroși psihologi și pedagogi au elaborat diferite metode care se bazează pe înțelegere, comunicare, apreciere, dragoste și sînt însușite mai întîi de părinți ca model de comportament (J. Salome, A. Faber, A. Kohn, D. Goleman, G. Chapman etc.)

„Bătaia e ruptă din rai”

La nivel mondial, 42 de țări au interzis prin lege pedeapsa corporală la școală și acasă (în Republica Moldova, din 2008, prin amendamentele la Codul familiei). Prima țară în care a devenit ilegal să utilizezi pedeapsa fizică drept metodă de disciplină a fost Suedia, în 1979. Tot în Suedia elevilor de la nivelul învățămîntului general li se predau materii cu privire la viața și dezvoltarea copiilor. În Norvegia a fost lansată o inițiativă guvernamentală de acordare a serviciilor educaționale pentru părinți în primul an de viață al copilului, sub forma unui curs de o zi. În Australia, părinții ai căror copii au fost implicați în acțiuni antisociale, erau obligați să participe la ore de parenting (Program de Parenting Pozitiv).

Pedeapsa fizică sau emoțională are randament pe termen scurt („Dacă nu te speli pe dinți, nu vei primi înghețată.”), însă este total ineficientă și distructivă pe termen lung. Prin intermediul unor programe de parenting, părinții pot afla cum își pot înțelege copiii, de la mentori sau de la alți părinți din grup, pot conștientiza că rolul lor nu este doar de a oferi hrană, ci de a asigura un mediu sigur și stabil emoțional, de a oferi modele sociale și valori educaționale, de a-i stimula intelectual pe copii și de a le construi încrederea în sine și în ceilalți. Dacă părintele este un individ care învață, atunci și copilul va prelua acest concept de sine.

Societatea noastră perpetuează mitul precum că școala poate substitui educația părintească – părintele îl duce dimineața la școală, îl ia seara, îl hrănește și îl culcă. Pentru a compensa absența, părinții oferă adesea surogate fără substanță și valoare intrinsecă în locul unei relații de interacțiune (jucării în exces, excursii la mall, jocuri video, haine). În urma producerii acestei rupturi, unii părinți au conștientizat efectele grave și au încercat să caute metode de a educa copii armonioși.

Comunitatea adulților și rolul ei în educație

Pierderea unor abilități și cunoștințe este inevitabilă în timp, studiile recente demonstrînd că nivelul acestora începe a scădea începînd cu vîrsta de 25 de ani. Observăm că țările care se află în topul celor mai bune sisteme de educație (Coreea de Sud, Japonia, Singapore, Hong Kong) au o cultură comunitară puternică a învățării și a responsabilizării fiecărui actor implicat în educație.

O educație care să aibă roade necesită implicarea tuturor actorilor cointeresați și crearea unei culturi de sprijin în interiorul societății. Rolul părinților este, în mod evident, primordial în continuarea învățării acasă și în conștientizarea și interiorizarea importanței învățării.

Este important ca părinții să participe la cursuri despre educația și dezvoltarea copiilor, pentru a-i sprijini și a le înțelege nevoile și modul de învățare. În Estonia, Ungaria, Slovenia, de exemplu, funcționează diferite programe de parenting despre o serie de subiecte precum sănătatea copilului, drepturile acestuia sau violența domestică.

Părinții ar trebui mereu să caute, și în afara școlii, soluții și să descopere pasiuni pentru copiii lor, fapt care implică eforturi substanțiale, inclusiv financiare. Cheltuielile unei familii pentru educație în Republica Moldova constituie aproximativ 0,7% din totalul de cheltuieli de consum pe lună, de două ori mai mici decît cele pentru hoteluri și restaurante. Alocarea unor resurse financiare nesemnificative denotă lipsa unei preocupări constante și a prioritizării acestui domeniu.

statistica

Pentru a construi o societate civilizată în Moldova, ar trebui să soluționăm, mai întîi, probleme de esență, aflate la niveluri de bază, înainte de a ne concentra pe performanță și competitivitate. Părinți care consideră că violența e admisibilă la școală și acasă pentru a consolida anumite comportamente, profesori care simt că au nevoie de pîrghii punitive și habar nu au cum să atragă copiii spre ei, vecini care se ceartă în cel mai brutal mod posibil și nu pot negocia pentru a veni unul în întîmpinarea altuia sînt semnele unei boli grave. Dacă nu tratăm această boală, va fi aproape imposibil să construim un sistem educațional de calitate, oricîte curricula vom elabora, și ne vom menține într-un cerc vicios în care adulți bolnavi cresc copiii bolnavi.

Reclame