Dragi colegi,

Mereu mi-am dorit și am încercat să trăiesc în baza a două principii. Și cred că sînt suficiente acestea două, pentru că ele cuprind tot ce poate fi un om frumos și anulează tot ce poate deveni un om urît.

Ele sînt libertatea și bună-credința, iubirea. Astfel, în deplină libertate și cu mult curaj (pentru că doar oamenii liberi pot fi curajoși), acționezi pentru a face cît mai mult bine pentru oamenii din jur și dezvoltarea ta înspre mai sus.

Și cînd am venit aici, printre voi, vreau să cred că mi-am păstrat libertatea și buna-credință. Am avut încrederea că greșelile se fac din necunoaștere sau accident, că atitudinea răutăcioasă vine dintr-o frustrare personală, că obstacolele sînt create pe ascuns din convingerea sigură că altfel e mai bine. Sau că nepolitețea față de oamenii simpli vine din oboseala cronică.

Și după ce am plecat, am trăit o mare dezamăgire: nu a faptului de a fi tradată sau înșelată sau prostită, ci a faptului că oamenii pot fi așa de neoameni. Că mă întrebase un coleg: „De ce oare oamenii devin atît de repede neoameni?” Și i-am zis că ei nu au devenit, ei au fost mereu așa, doar că nu am văzut noi.

Păi, dragi colegi, mă apucă o tristețe tare cruntă că voi nu ați învățat libertatea și bunătatea, după atîta comunism, după atîta autoritate fără fond, după atîtea trădări. Pentru că libertatea înseamnă a avea curajul să nu fii de acord, să lupți civilizat și argumentat pentru ideea în care crezi, să nu-ți placă șeful și viziunea lui, să pleci. Da, libertatea înseamnă și să poți pleca – să nu te transformi în vierme pînă vine alt șef ca să poți redeveni monstru. Libertatea înseamnă să ai demnitatea să nu accepți bani sau cîrlani, de aceea că nu se poate trăi cu așa salariu. Și să accepți că nu le știi pe toate. Să asculți. Să gîndești. Să ai îndoieli. Și orice-ai face, să te întrebi cum anume acțiunea ta face lumea mai bună.

Libertatea înseamnă să ai curajul să lucrezi pentru idee, nu pentru salariu, nu din cauza autorității. A-ți fi frică să spui ce gîndești, așteptînd momentul oportun ca să lovești pe nevăzute e semn de lașitate și josnicie.

Și mă gîndesc cu tristețe – dacă voi, cei cu carte, nu ați înțeles libertatea și bunătatea, cum o vor înțelege cei mulți? Și totuși, vă doresc, din tot sufletul, să învățați cum este să muncești asumat, fără frică, fără „otkaturi”, fără minciuni – veți descoperi o satisfacție nebănuită. Și eu mă voi bucura pentru voi.

„Oamenii se definesc după felul cum se pierd.” (C. Noica)

pierdere

Reclame