DSC_8792

„Da, crucea mă-sii de viață! Decît s-o trăiești așa, ca un pietroi, și fiecare să te calce… Știut că mai bine moartea!” (V. Vasilache)

Prima dată cînd i-am spus mamei o poezie cu Lenin, cică am primit o palmă peste poezie. Eu nu țin minte, mama cu siguranță a greșit, dar din acel moment și pînă azi am încercat, alături de cei dragi, să construim o casă frumoasă în care să ne placă și nouă, și vouă, și lor să trăim.

Am protestat, am fost amenințată, am stat drept cînd contextele te impuneau să stai strîmb. Simțeam că aici e acasă. Și am sperat. Am sperat că acasă numai tu poți face ordine.

Am învățat, în țara cea adevărată. Și apoi m-am întors acasă. Căci acasă e mult de lucru. Și nu m-am plîns, așa cum aproape nimeni nu s-a plîns, fiecare dintre noi, deja fără lacrimi în ochi, a continuat curățenia – unul a dat cu var copacii, altul a adus o mătură, altul mai înțelept a dat cu var și la vecini. Știam că e greu, iar din greu e tare greu să ieși și munceam acasă. Mie îmi place acasă.

Guvernul era strîmb. Și m-am băgat în el să văd dacă se poate îndrepta. Și n-am furat, și nu m-am plîns, și am văzut cîți oameni frumoși fac împreună curățenie acasă.

Și cînd după oleacă de lumină în pragul ușii, noroiul iar te năvălește și îți umple toată tinda, te gândești „Eh, o luăm de la capăt, căci e casa mea. Ce să-i faci? Îmi place acasă.”

Și cînd măturile îs rupte și oamenii frumoși îs tot mai puțini, cînd noroiul se năpustește cu mai multă forță, te gîndești „Păi, eu sunt acasă și de acasă nu pleci. Acasă cînd e murdar, faci curat, cînd e întuneric, faci lumină.” Nu am simțit niciodată că vreau să plec de acasă.

Mulți pleacă și îi doare că acasă nimeni nu dă cu mătura. Tot timpul ăsta nici nu-mi trecea prin gînd că poți să pleci de acasă. Aici e casa mea, de ce să mă dea afară cineva din ea?

Și-i păcat că nu am reușit să fiu erou. Și să salvez al nostru Acasă.

Dar acum am un sentiment tare trist. Nu pentru că acum pot și vreau să plec de acasă, ci pentru că simt că am rămas fără Acasă. Ca și cum un balaur din poveste a venit și mi-a înghițit plaiul cu tot cu casă.

Unde e acasă?

Reclame