Educaţie fără copii şi copii fără educaţie

Lasă un comentariu

20141005_163003-e1423215958705

Parafrazînd filozofia lui Cioran despre limbaj, voi spune că educația funcționează prin și pentru copii, și nu prin și pentru școli, directori, cadre didactice. Prin urmare, copilul-elev are întotdeauna dreptate, atunci cînd are un comportament anumit. Și are dreptate pentru că orice comportament ar avea, el își manifestă o nevoie neîmplinită și a devenit așa, adesea „cu ajutorul” nostru.

Semnificație, nu lecție

Educarea copiilor în spiritul libertății, al bunătății și creativității este unicul mod în care poate fi asigurată dezvoltarea acestora în adulți împliniți care vor contribui ulterior la evoluția societății din care fac parte. Din păcate, școala de astăzi din micul sat Moldova crește viitori angajați, disciplinați și goliți de entuziasmul descoperirii. Matematica predată de dragul formulelor este irosire de timp. Istoria predată de dragul numărului de tancuri din 1941 este contraproductivă pe termen lung. Dați-le copiilor sensuri și și ei vor învăța să le dezvolte, să creeze altele noi, să vină cu propria contribuție! Arătați-le că la baza matematicii stă logica, creativitatea, filozofia și libertatea de gîndire. Că la baza gramaticii stă ordinea, comunicarea, bogăția de sensuri și conexiunea dintre oameni. Mai mult

Reclame

Religia în școală – traumă sau cunoaștere?

Lasă un comentariu

10834654_10152882075692145_448628435_o

„Să învățăm să trăim împreună, nu să luptăm împotriva celuilalt”

Dacă religia determină sau contribuie la animozități și ură între oameni, atunci ea nu își împlinește rostul. Unii dintre cei mai agresivi și mai răutăcioși oameni pe care i-am întîlnit erau și extrem de evlavioși. Numai că nu știu de ce îl iubeau numai pe Dumnezeu, nu și pe aproapele lor, așa cum o fi el. Non-dogmaticii sînt adesea mult mai toleranți și mai respectuoși, acceptînd credința altora în Iehova sau Sfîntul Duh, fără să arunce cu pietre și să judece. Ciudat este că aceștia se întîmplă să fie și mai educați cu privire la religii și chiar la biblie, decît credincioșii.

Cunoașterea religioasă este esențială pentru dezvoltarea armonioasă a unei societăți democratice. Fără a înțelege și a studia religiile lumii, care au dus la crearea și evoluția istoriei umanității, nu poate fi înțeleasă pe deplin nici literatura, nici arta, nici istoria. Copiii expuși cunoașterii diferitor religii pot dobîndi percepții autentice în legătură cu ființa umană, își pot pune întrebări importante despre sensul vieții și despre rolul lor în viață, au șansa să devină oameni informați care acceptă sau contestă idei în baza respectului de sine și de celălalt. Mai mult

Rolul părinților în procesul educațional

Lasă un comentariu

10519652_10152894076251468_6273405181465292381_n

Afle orice băiețel,
N-am cum s-o întorc:
Cînd copilul e purcel
O să crească porc.”

(Vladimir Maiakovski, din Albinuța lui Grigore Vieru)

Părinți, educați-vă!

Părinții nu se nasc părinți, ei pot deveni mai buni pentru copiii lor sau se pot complace în incapacitate. Opinia pe care prea des am auzit-o precum că „dau copilul la școală, acolo să mi-l învețe, că eu nu am cînd” – este eronată și contraproductivă. Un copil care își vede mama preocupată excesiv de trendurile de modă și tata, care se interesează doar de gadgeturi va prelua drept comportament firesc modelul acestora (există și excepții desigur, dar și acelea cauzate de disonanțe puternice). Cel mai mare pericol pentru un copil este să-și vadă părinții lipsiți de orice pasiune, antrenați într-o activitate repetitivă, inculți, neimplicați și ignoranți față de suferința sau bucuria celor din jur. Un sistem educațional nu poate deveni performant dacă există astfel de mentori toxici – părinți care nu merg la teatru, părinți care nu citesc, părinți bîrfitori al căror unic obiectiv în viață este înavuțirea, părinți care își îndeamnă copiii să-și dezvolte cariere în loc de pasiuni, părinți care își lovesc copiii pentru a determina supunerea.

Există părinți inconștienți, care nici nu-și pun problema educației, părinți pseudo-conştienți, care folosesc metode punitive pentru că le cred corecte și eficiente, părinți conștienți, dar pasivi și neinformați și părinți conștienți și implicați, care caută mecanisme concrete de aplicare a educației non-violente. Mai mult

Notele – în dauna sau în beneficiul elevilor?

Lasă un comentariu

DSC_8846

Fără note în școala primară

În Codul Educației, recent aprobat, este prevăzut ca evaluarea rezultatelor în învățămîntul primar să fie efectuată prin descriptori, începînd cu 1 septembrie 2015, din clasa a I-a. Descriptorii sunt „criterii calitative care descriu modul de manifestare a competențelor elevului și permit determinarea gradului de realizare a acestora; descriptorii permit acordarea de calificative (suficient, bine, foarte bine)”.

Multe țări civilizate au renunțat la note în învățămîntul primar și utilizează, în schimb, evaluarea formativă în baza unor rapoarte narative. În Norvegia, învățămîntul primar cuprinde clasele 1-7, dintre care primul an este dedicat jocurilor educaționale, învățării alfabetului și a altor abilități de bază. Nu există un sistem oficial de notare, totuși învățătorii scriu comentarii și uneori pun note pentru a arăta progresul. În Finlanda, nu există note pînă în clasa a 5-a, în Suedia pînă în clasa a 6-a, iar în Polonia elevii nu primesc note pînă în clasa a 3-a. Mai mult

Grădinița – mașinărie de obediență și înregimentare

Lasă un comentariu

gradinta_cduca

„Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conținuturi, nu sfaturi, nu învățături. De aceea nici nu trebuie lecții.”
Constantin Noica

Știu că mulți părinți nu se simt deranjați de calitatea educației din grădinițe: copilul e în siguranță, mai învață o poezie, două, trei, deprinde reguli de ascultare și supunere la ordine, iar el se poate duce la serviciu. Pentru mine, treptat, grădinița actuală din Moldova s-a transformat dintr-o destinație dezirabilă în unul dintre locurile nepotrivite pentru copilul meu. Mai mult

Banii aleg elevul. Despre noua metodologie de finanțare a școlilor

Lasă un comentariu

IMG_8901

Mecanismele de finanțare a școlii reprezintă un subiect fierbinte în toate țările europene, mai ales după criza economică din 2008. Circumstanțele de astăzi în care se regăsește Republica Moldova, precum lipsa resurselor financiare, a infrastructurii și a unui mecanism eficient de finanțare, reprezintă o provocare oportună de a gîndi și de a regîndi modalitățile cele mai benefice și mai durabile de finanțare a educației.

În multe țări europene, ministerele transferă direct școlilor resursele pentru plata salariilor cadrelor didactice (Spania, Croația, Olanda, Portugalia) sau execută plata salarială a profesorilor la nivel central (Belgia, Germania, Italia, Ungaria). În restul statelor, ministerele partajează această responsabilitate cu autoritățile locale/regionale.

duca_1

Metode de finanțare a școlilor

În general, există trei metode principale de finanțare a școlilor: Mai mult

Predați mai puțin, învățați mai mult

Lasă un comentariu

s_4

Singapore este una dintre cele mai performante țări conform testelor PISA, a raportului McKinsey și a altor studii cu privire la calitatea educației. Recent am fost, am văzut, am înțeles de ce. Deși sîntem foarte diferiți ca temperament și structură, avem multe elemente comune și am putea prelua unele practici.

Nivel guvernamental

În 1965, cînd Singapore a obținut independența, s-a trezit fără un sistem militar, fără un sistem educațional și cu 3 popoare (chinezii, indienii și malaiezienii), care se luptau între ele din cauza celor 3 religii mari pe care le au. Noul lider, educat în Marea Britanie, a reformat în totalitate sistemul de învățămînt și a adus fonduri de investiții. Întreaga clasă politică și aproape orice om din Singapore știe cît de importantă este educația. De aceea, educația beneficiază de sprijin financiar și politic extrem de mare.

Guvernul a introdus ca limbă oficială și de studiu limba engleză și a garantat libertatea religioasă (în Singapore există o stradă pe care se află 4 lăcașuri religioase unul lîngă altul – un templu budist, o biserică catolică, un templu hindus și o moschee). A acceptat societatea aceste reforme cu brațele deschise? Nu. Au existat revolte, oamenii se omorau pe stradă, dar liderii au reușit să continue schimbările și să creeze o comunitate pașnică și bine educată. Mai mult