Hai să vorbim despre sex

23 comentarii

Motto: „Dacă nu ești pregătit să contempli un corp gol, cum ai putea fi pregătit pentru marele vid interior, infinit mai profund? Dacă nu îți poți privi nici măcar goliciunea trupului, cum ți-ai putea privi în față conștiința goală?” (Osho)

Sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex, sex. Tu faci sex. Ok, voi continua incursiunea erotică alături de cei care au reușit să urmărească primele două propoziții fără să roșească, să aibă mustrări de conștiință sau înjurături la adresa mea sau fără să spere că le voi oferi metode de a obține un orgasm în 5 secunde. Ceilalți oricum se relaxează deja pe paginile vreunui site de fraze siropoase despre dragoste, tehnici de sporire a încrederii în sine sau metode de pregătire a unui săpun de casă.

Toată lumea face sex. Ei, copii nu fac, că-s prea mici, moșnegii – că nu se pot apleca și flexa și politicienii – că n-au timp. De asta, probabil, și sunt atât de frustrați și lipsiți de imaginație. Îi las la o parte pe cei care s-au dedicat unor credințe, renunțând la sex, grătare, bere și facebook. Despre sex se vorbește mult mai mult decât acu 30 de ani. De acord. Totuși, e un fel de discurs înroșit de prejudecăți, pudoare și norme sociale. Se vorbește despre sex în reviste. Și încă unde? Nu mă refer la comunicarea vulgară și, în realitate, lipsită de adevăr, a unor bădărani de la gară. Cuvântul „sex” este pronunțat, totuși, deci există. Așadar, putem afirma că în mediul sovieticilor desovietizați sexul există. În schimb, dacă atunci sex nu exista, acum el nu se face. Pentru că deși toată lumea face sex, nimeni nu vorbește despre asta. Se vorbește, îmi veți spune, prea mult chiar, în toate revistele și cărțile din lume. E adevărat, însă eu nu am în vedere vorbitul în fața computerului, ci comunicarea reală și apropiată dintre oameni. Poate e primul pas.

Ieri, bunica mea i-a zis băiatului meu de 2 ani să nu scoată puța afară că o sa-l râdă fetele. Și eu am întrebat-o de ce, pentru că noi, părinții lui, credem că nu e firesc să te rușinezi de puță, dar să nu te rușinezi de ureche. Apropo, o ureche murdară mi se pare mult mai urâtă decât o puță curată. Și bunica mea a zis că nu e frumos, de aia. Eu am întrebat-o de ce. Și ea a zis că așa e de când lumea. Și eu am întrebat-o de ce și dacă nu i se pare ceva în neregulă cu argumentul ei. Bunica a strâns din umeri și a zis: „de aia și gata”.

De ce într-o gașcă de prieteni se vorbește orice, de la salată cu usturoi, chelia lui Filat, moda secolului al XX-lea în Mozambic, și până la tristeți metafizice, dar nu se vorbește despre sex. Într-un grup de 10 oameni, dacă se va pronunța cuvântul sex, 8 vor roși, și asta dacă unul e surd. Nimeni nu spune firesc, de exemplu,: „Mie îmi place poziția cocoșului, deoarece am un temperament zgomotos” sau „Eu fac sex fără muzică, pentru că nu mă pot concentra sau relaxa (depinde cum definim noțiunile)”. În schimb, oricine va putea afirma cu lejeritate: „X este o curvă sau Y este un dobitoc” sau „Alaltăieri am băut ca porcul și am vomitat toată noaptea” sau „Mi-am rupt degetul și când mi l-au cusut, curgea sânge și se vedeau straturile de mușchi până la os” etc. De ce? Cineva mi-a zis că de aia că eu pot să-mi tai degetul în public, dar nu pot să fac sex în public. De ce? Sau că nu i-ar plăcea să vadă în parc oameni care fac sex. Dar bețivi, hoți sau niște indivizi care-și taie degetele în grup?

De ce nimănui nu-i pare scandalos când oamenii, începând cu politicieni, vedete și terminând cu preoți, ne oferă tot felul de informații de-a dreptul rușinoase, când debitează prostii și își permit vulgarități la adresa altora. Tot ok atunci. Cât timp nu este legat de sex, totul este ok.  De ce nu ne înroșim și rușinăm de lipsa totală de inteligență și respect al celor mai mulți din jurul nostru, dar ne isterizează cuvântul „puță” sau „sex” sau „orgasm”? De ce nu ne este rușine de agramatismul revistelor (al 99% din reviste) sau de categoria de știri și articole oferite, dar și cerute de public. De ce nu ne îngrozesc aberațiile ieșite din gura unora, dar ne înspăimântă firescul intrării într-o puță? Adică să înțeleg că pe gură poate ieși orice prostie și nerușinare doar pentru că e gură? Care e diferența dintre gură și puță, lăsând la o parte deosebirile de funcții îndeplinite.

Eu nu zic că ar trebui să strigăm în gura mare, să povestim oricui și oricând despre preferințele și problemele noastre sexuale. Sugerez doar că nu e firesc ca subiectul să fie unul rușinos și isterizant. Afirm că se spun alte lucruri care ar trebui să ne facă să roșim la auzul lor, dar nu ne fac. Propun să relativizăm sistemele de valori moștenite, despre care noi spunem „de aia”, măcar cu ideea că totul trebuie problematizat. Mai ales că omenirea este nefericită și poate e cazul să schimbăm ceva în abordările moștenite. Obsesiile și frustrările vin anume din interdicții și abordări închistate. Excesele vin din reprimare. Ești liber să faci duș și doar nimeni nu face duș non-stop. Imaginați-vă că dușul ar deveni o acțiune interzisă. În triburi, unde se umbla cu sânii goi, aceștia nu erau „un obiect” ce stârnește pofte necontrolate și acțiuni antiumane. Era firesc. Uman aș spune chiar.

Eu totuși nu înțeleg de ce e ok să spui: „Ieri am mâncat banane cu lapte și am avut diaree toată noaptea” și nu e ok să spui: „Ieri am întâlnit un bărbat/o femeie și am făcut sex în pădure până ne-a prins paznicul” sau altele. Vedeți, și mie mi-e rușine, nu de alta, da citește și mama blogul.

P.S. Să nu credeți că americanii sunt mai deschiși în acest sens, la nivel emoțional au probleme chiar mai mari decât noi în a comunica sincer și firesc. Apropo, am auzit ca la ei o fată care merge pe stradă vara în tricou fără sutien e arătată cu degetul. Așa-i, Elena?

P.P.S. „Atunci când se naște, copilul reprezintă o unitate. Când moare, el devine o mulțime! Ce nebunie! Ființa lui a fost divizată în o mie de părți, care au sfârșit prin a se lupta între ele, risipindu-i astfel energia.” (Osho)

*carte: Osho, Cartea despre sex (știu că mă repet cu sugestia de lectură, dar e chiar relevantă pentru discuție și, pe lângă toate elementele cu care eu sau altcineva nu este de acord cu Osho, cartea conține foarte multe opinii interesante în legătură cu sexul: pedofilie, pornografie, tulburări psihice, religie, excese, firesc, iubire și o mulțime de bancuri)

Moartea

Lasă un comentariu

Motto: „Arborele moare în pace, cu simplitate și frumusețe. Cu frumusețe, pentru că nu trișează și nici nu face grimase, pentru că nu se teme și nu regretă nimic.” (L. Tolstoi)

Mi-ar fi plăcut să vorbesc despre moarte. Moartea în sensul ei de continuare a vieții, nu de întrerupere a ceva. Dar nu știu mai nimic despre moarte. Nu am idee dacă e femeie sau bărbat, dacă te ia sau de fapt te duce, dacă este spontană sau are un program clar stabilit, dacă te omoară sau de fapt te învie, dacă e un dar sau e un blestem. Când voi cunoaște moartea mai îndeaproape, voi scrie, neapărat voi scrie. Acum îi las pe alții să vorbească.

„..îi sfătuia pe credincioși să nu facă comedie în ceasul morții, nici să nu preschimbe în scenă de teatru patul de moarte, ci să moară simplu și natural, adăugând că mulți dintre marii sfinți au murit ca animalele: culcându-se ca să moară. Iar de aici scot că, spunându-se „a murit ca un câine”, nu se ține seama că o astfel de moarte e o moarte de sfânt. Pentru omul perfect, a muri este o simplă funcție fiziologică, ceva cam ca a dormi.” (Unamuno)

„Fă zilnic în așa fel încât să-ți meriți somnul și să-ți fie odihna creierului pregătire pentru când ți se va odihni inima. Fă să-ți meriți moartea.” (Unamuno)

„Oare de ce ne bucurăm când se naște cineva și plângem la înmormântare? O fi deoarece nu suntem persoana implicată în procesul respectiv.” (Mark Twain)

„Oamenii nu acceptă încă moartea ca făcând parte din viață. moartea reprezintă un tabu, la fel cum era sexul acum o sută de ani. Odată cu acceptarea morții, omul va începe să-și accepte și bătrânețea. Pregătiți-vă pentru moarte. Meditați. Priviți moartea în față. Aceasta este cea mai înaltă experiență pe care o poate trăi cineva. Dacă puteți privi moartea în față, veți descoperi că sunteți nemuritor. Singurul care moare este trupul. Nu ratați momentul morții. Ea vă va oferi cel mai frumos dar al vieții, darul de despărțire. Foarte puțini oameni conștientizează acest dar, căci nimeni nu este pregătit pentru acest moment. Moartea îi ia prin surprindere.” (Osho)

„Băiețelul nu voia să plece din cimitirul unde fusese îngropat bunicul său și părinții intraseră în panică. În cele din urmă a exclamat: „dar, mamă, aștept să urce la ceruri!” Da, acestui copil i se spusese că bunicul va urca la ceruri. Să ne imaginăm că băiețelul nu ar fi putut rosti aceste cuvinte. Câte comportamente pline de anxietate nu ar fi încercat să exprime dinăuntrul lui aceste întrebări! Ar fi mai bine să spunem: „Nu știu unde e bunicul, a murit, dar, potrivit credinței mele, eu mi-aș dori să fie în locul pe care îl numim rai sau cer.” (Jacques Salomé)

„Când moare un om pe care îl iubești, întâlnești cu adevărat moartea.” (Osho)

„Nu am, moarte, cu tine nimic,

Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestemă unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.” (Grigore Vieru)

Durerea face parte din evoluția noastră. Tot ce ne face mai buni își are rostul său. Mi-aș dori să integrez toate sensurile citate mai sus în trăirea vieții și a morții.

*carte: Mami, tati, mă auziți? Jacques Salome